fluturi rogvaiv minte de curcubeu

e așa un timp
nici lumină nici întuneric
și-mi spulber umbra
pentru viața a doua

nu renunț la gând
în mine păsări zgribulite
pleacă-n lume
pe crengile de vânt

roți sprințare taie valea
mai aproape de povara cerului
curaj de a grăi în via care nu mai există
cosmicul sufletul din ultimul măr

/

încă e cald pământul
de leșuri de sânge de ochii de vulturi de vișini
după războiul rozelor

între ADN și DNA cortina de fier
și prelucrarea de arginți buni de încercat
cavalerii mesei rotunde împart pacea de-o mie de ani
pomul din sămânță și oul neouat

de dimineață
ies în drum
caut alt timp
pisica nu-și imaginează desenează un contur
risipă de șoareci pe holul de la tribunal
și culmea
plouă cu lactate în scobitura din drumul barat

/

povestea cu oul ouat
e alta

în ea e livada bunicului
cocoșul bunicii găina mamii
și toată precopilăria puiului
vestind drumul
cântul căruțașului
și fulgii pe care îi înfrunt

catolic

în oul meu de Paște
milostivirea se întrupă
torent de eliberare până la sfârșit
fără sfârșit
asemeni florii de cireș
plin de preaplinul rodului viitor

în oul meu de Paște
Cina cea de taină
ascundere în umbră ascundere-n lumină
la crucea strecurată până în adâncul
pâinii

în oul meu de Paște
pe lespedea de mormânt proaspătă
picură prima ploaie în mireasmă de iertare
și-n tălmăcirea suferinței
împărtășește duhul
martor prelung răbdător
al vieții
al misterului din gol

în oul meu de Paște
despart dulcele de zahăr
sarea de sărat
amarul de pelin
și spun banal frunză nisip
masă scaun bec culoare
cuvintele fac nuntă
în cupa de vin

în oul meu de Paște
ard din pasăre tămâia
de la mărginimea cojii pînă la miezul de fruct
în traiul netrăit se deschide un drum
un zbor
dincolo de Înviere

fiecare zi are eternitatea ei

Cartea mea?

Cum îmi scriu poemele?

Mă rog, mă rog ca Dumnezeu să-mi întărească mâinile
și așa cum Cuvântul său a fost scris cu ajutorul Spiritului Sfânt,
poezia mea să fie scrisă cu dragoste.
Din iubirea cu care-mi hrănesc mintea și inima.
Din răspunsuri ziditoare.